Constanta la pas este un serial de tip drama dar cu atat de multe accente romantice. Acesta este episodul 2 iar daca vreti o recapitulare a episodului anterior va invit sa dati click pe acest minunat link, Constanta (la pas in timp, ep 1).
Arhitectura centrului vechi din Constanta este o relatie de iubire dintre originile orientale ale zonei si stilul arhitectural parizian placut de boierimea vremurilor din anii 1800.
De data aceasta am gasit si cateva cladiri mai cunoscute, locuri unde au stat oameni importanti si zone unde altadata se scriau povesti nemuritoare.
Reamintesc ca exista proiecte la Primaria Constanta ce se ocupa de reabilitarea acestor imobile, din pacate nu stiu sub ce conditii si de ce piedici se lovesc cei responsabili pentru ca mai e foarte mult de lucru.
Ignorand partea cat de cat ingrijita de jos, observam cum partea de sus cu o mica intretinere in timp ar fi pastrat in bune conditii aspectul frumos al cladirii asezata fix la intersectia celor mai populare strazi din centrul orasului.
Particica asta e de vanzare. Din pacate au ajuns in stadiul in care doar reparatiile pot costa zeci de mii de euro bune iar cei care vand deobicei nu ofera astfel de imobile pe preturi accesibile.
Celebra Casa cu Lei, construita in stil baroc venetian si-a luat acest nume datorita leilor asezati pe cele 4 coloane.
Aceasta se afla vizavi de Casa cu Lei. Faina nu?Sper ca oamenii care locuiesc aici sa fie gospodari si sa nu uite ca niciodata nu o sa mai gaseasca un loc caruia sa-i spuna casa si sa aibe frumusetea acestor detalii de la usa, geamuri si pod.
Uite cum arata un imobil cu apartamente prin 1926, azi pare ca dupa razboi.
Celebrul Hotel Intim unde a fost prezent si Mihai Eminescu. Pe vremea aceea scria de drag la mansarda cladirii, acum s-ar caza mai bine la noile hoteluri tip boutique.
Casa Manicatide (1890) a fost construita de un comerciant grec si folosita de Partidul Conservator pe post de Camera Comertului.
Nici bancile nu mai sunt ce au fost. Aici a fost o fosta banca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Clar aici cateva influente orientale. Cred ca ii statea de minune cu verdele proaspat pe ea si geamurile vopsite si lucioase.
Goliciunea sa arata dezastrul dezinteresului asupra istoriei si a artei in arhitectura pe care nu o sa o mai intalnim vreodata in era liniilor drepte si fara detalii.
Sa nu intelegeti ca am vrut sa inchei pe un mod trist, dar pe langa starea de visare ce mi-o dau particelele acestea boeme de istorie, vreau sa las si un semn al ingrijorarii asupra faptului ca ne pierdem valorile morale si artistice.
Multumesc pentru ca ati mers alaturi de mine!
Pozele sunt proprietate personala. Daca cineva detine o cladire si nu vrea ca aceasta sa apara in acest articol, respect dreptul la proprietate privata si o voi sterge imediat.
Acest site foloseste cookies. Puteti sa consultati politica de confidentialitate si informatiile despre cum se folosesc cookies pe acest site. AcceptPolitica de confidentialitate
