Ooo, que cliche! Parisul, capitala iubirii. Vandalizata in timpul revolutiei franceze, bombardata in timpul celor doua razboaie mondiale, inspaimantata de atentate si macinata de grevele din ce in ce mai dese si violente, Parisul a reusit in ciuda timpului sa isi pastreze stralucirea si sa ramana the city of light.
In ultimul deceniu, capitala Frantei a fost plasata in top 3 vizitatori anuali impartindu-si an de an podiumul cu Londra si Bangkok. Iar acest drept este castigat pe buna dreptate. Fara modestie pot spune ca tot spatiul de pe serverele ce ma gazduiesc ca blogger nu ar fi de ajuns sa umplu de articole despre acest oras. Pe internet veti gasi tone de informatii iar mai jos vor fi doar umilele mele pareri pro si contra dupa excursie.
Ce nu mi-a placut in vizita mea:
- Curatenia este unul din punctele slabe insa nu asa de neprezenta precum in Roma. Murdaria nu vine neaparat din gunoaiele de pe strada ci mai degraba din cersatorii neingrijiti de pe majoritatea strazilor, statiilor si trenurilor de metrou cu aspect gri si mirosuri ciudate (de altfel un sistem imens de tuneluri sub capitala) si mai ales din mahalalele de la periferia orasului.
- Sentimentul de nesiguranta dat de trupele speciale inarmate pana in dinti si foarte vizibile in jurul celor mai importante obiective turistice. Desi, stiu ca este pentru siguranta fiecaruia nu pot impiedica cativa fiori sa-mi strabata corpul gandindu-ma pentru ce situatii posibile sunt pusi acolo.
- Moda din zilele noastre nu mi se pare ca reprezinta viata pariziana cu adevarat. Imposibilul gand al meu se indreapta spre acele timpuri apuse cand toti cetatenii erau monsieur si dame.
- Lipsa vorbirii altor limbi, in afara de franceza. Francofonia este fara dar si poate un curent de care engleza nu a avut parte. Parizienii, cei mai multi dintre francezi, sunt mandri de limba si nationalitatea lor. Am incercat sa intreb indicatii pe harta la 3 persoane total diferite de pe strada (o doamna la 40 de ani, o domnisoara pe la 26 si un mosulica pe la 74) iar raspunsul a fost asemenator, “a? qu’est ce que vous voulez, a… no, no” .
Ce lucruri mi-au placut:
- Palatele somptuase, arhitectura imperialista si edificiile grandioase sunt prezente la tot pasul in Paris. Operele de arta, fie sub forma de statuete, picturi pe panza sau pe pereti te coplesesc cu frumusetea exprimata.
- Raul Sena aduce pe langa podurile istorice pline de lacate ale dorintelor, saruturi ale tinerilor pierduti pe malurile sale.
- Eleganta restaurantelor si a cafenelelor. Masutele inghesuite si scaunele apropiate te fac sa simti emotia interactiunii cu ceilalti mult mai usor.
- Linii de transport in comun imense si diferite. Parisul are o infrastructura uriasa, complexa si completa si reuseste sa transporte cetatenii in orice colt al orasului rapid.
- Pe langa toate obiectivele importante si evenimentele mondene Parisul mai are un atu, Disneyland. Pare o joaca, dar prezenta parcului gigant in apropierea sa reprezinta un avantaj economic si social, aducand un mare numar de turisti majoritatea dintre ei reprezentand familiile cu copii din intreaga Europa. Sa mentionez, Disneyland nu e numai pentru copii.
- Imaginea orasului din varful turnului Eiffel iti taie respiratia si nu numai pentru ca esti la 300 metri inaltime ci si pentru ca Parisul chiar si de sus arata ca o harta pictata de cei mai iscusiti maestrii.
- Pe strazile inguste gasesti geamuri cu obloane frantuzesti si flori pe pervaz. Acelea au fost locurile mele preferate. De fapt, plimbarile lungi prin oras pe jos sunt cele care te fac sa simti esenta orasului.
Obiective principale: Turnul Eiffel, Sena, Pantheon-ul, Domul Invalizilor, Muzeul Louvre, Palatul Versailles, Biserica Sacre-Coer, Catedrala Notre Dame, Arcul de Triumph, Parcul Luxembourg.
Urmeaza ceva poze personale, dar nu foarte multe sa mai aveti si voi ce vedea 🙂
Daca va hotarati cumva sa dati o sansa Orasului Luminilor puteti folosi aceasta unealta pentru rezervari zboruri si hoteluri in Paris.
