Calatorii,  City Break

In Brugge (varianta romaneasca)

Acest articol nu poate fi unul obisnuit despre un oras oarecare. Brugge este un oras cu o istorie medievala bine definita, cu o baza culturala bine inradacinata de catre toti regii boemi fie ei francezi sau germani care s-au perindat pe acolo. Cladirile sale istorice din centru au trecut testul timpului trecand prin cele 2 Razboaie Mondiale ca rata prin apa, nefiind atinse de posibilele distrugeri. Patrimoniul Mondial Unesco a introdus tot centrul sau istoric pe lista sa de monumente importante pentru a obliga pe cei ce le gestioneaza sa continue conservarea si protejarea lor cu o maxima atentie.

Brugge este usor de accesat din toate partile vestice ale Europei fiind situat central si putand fi vizitat cel mai rapid din Bruxelles sau din Amsterdam. Are unul dintre cele mai moderne si utilizate porturi iar datorita boom-ului turistic din ultimii ani locatia a fost folosita pentru diverse festivaluri de muzica, istorie si innobilat in 2002 cu titulatura de Capitala Europeana a Culturii.

Ah, uite ca inceputul a fost unul obisnuit. Sfarsitul insa…

Era toamna, calatoream cu iubita mea intr-o escapada de 3 city-brake-uri (Amsterdam, Bruxelles si Londra). Am ratat ocazia in Amsterdam, unde orasul ne-a lasat o impresie foarte buna si a fost locul unde ne-am simtit cel mai bine din toata excursia. Mai aveam doua sanse, dar Bruxelles nu gadila cu nimic simtul meu de romantic innascut iar Londra era prea aproape de data plecarii. La mancare, desi preponderent gatitul sta in seama mea, atunci cand preia ea comanda ies cele mai delicioase si aromate mancaruri. Asa se intampla si in plecarile nostre, desi eu ma ocup de partea logistica ea gaseste mereu cate un lucru diferit de planul meu, iar acel lucru se dovedeste de cele mai multe ori cea mai placuta si interesanta experienta din aventura noastra. Astfel, dupa plictiseala oferita de Bruxelles ea a gasit Brugge, unul dintre cele mai romantice locuri de pe pamant, cel putin asa il laudau toate ghidurile turistice. Acolo e sansa mea mi-am zis!

Orasul o fi printre cele mai romantice dar drumul pana acolo cu trenul s-a simtit ca in tara noastra natala, plin, murdar si am calatorit si pe hol cu niste persoane dubioase. Inceput perfect pentru calatoria noastra romantica!

Am ajuns in gara, am verificat orele de intoarcere si am luat-o la pas spre centru. Nu se merge mult iar pe drum ai parte de case pitoresti ce te fac sa simti ca ai depasit granita timpurilor noastre si te-ai intors in trecut. La orice pas Brugge-ul te uimeste cu eleganta sa medievala.

Primul loc vizitat este turnul Belfry, turnul clopotului care are 83 m inaltime si ca sa ajungi in varful sau trebuie sa urci 366 de trepte. Ma rog, nu prea le simti pentru ca de fel se sta destul de mult la coada si obosesti mai degraba de stat in picioare. Insa, daca ajungi sus iti faci o idee de ce lumea rabda asa ceva. Brugge-ul cu tot cu canalele sale pline de barcute, cu tot cu casele medievale facute din caramida lor speciala si vegetatia de la geamuri dar si din imprejurimi descriu unul dintre cele mai frumoase tablouri ale unui oras dichisit. Acolo sus am avut o viziune, acolo sus am vazut nu doar un oras ci am zarit o parte dintr-un viitor nu foarte indepartat. Am vrut sa il incep in momentul acela, doar ca nu era spatiu deloc in jurul nostru si abia incapeam in picioare. Iar pe langa asta, nu vroiam sa ma risc in cazul unui raspuns negativ, sa invat sa zbor de la altitudinea aceea.

Am coborat din turn si am ajuns in Place du Burg, o piateta unde poti admira multe dintre cladirile istorice printre care si primaria orasului, Stadhuis care indeplineste acest rol de mai bine de 600 de ani. Se poate vizita, aici regasindu-se tot felul de documente sub forma de pergamente medievale sau picturi foarte realiste ce descriu viata orasului de-a lungul timpului. Lucru ce mi-a dat de gandit, istorii atat de indepartate pastrate totusi cu atata grija, inca functionale, asa cum si eu imi doream sa fie istoria comuna proiectata in gandurile mele. Desi parea locul perfect pentru altii, pentru noi am fi vrut ceva mai intim, asa ca singurul lucru romantic facut a fost sa primesc niste Free Hug-uri (imbratisari gratuite) de la o gasca de tineri foarte bine dispusi!

Brugge-ul nu este sinonim degeaba cu Venetia Nordului si este obligatorie o plimbare cu barca pe canalele sale navigabile. “Gondolierul” flamand te poarta printr-o lume de poveste presarata cu istorisiri despre locurile pe langa care treci iar atmsofera devine din ce in ce mai fabuloasa datorita podetelor de piatra, cladirilor istorice si florilor imprastiate la pervazele caselor parca jumatate ascunse sub apa. Noi am prins un apus de soare in timp ce eram pe barca si a dat o nuanta de magie momentului. Era locul si timpul perfect, puteti spune, dar de ce sa ma risc si sa apuc sa verfic cat de rece si adanca e apa pe care pluteam linistiti, in caz ca se intampla contrar asteptarilor mele?!

Desi nu par multe lucruri facute, credeti-ma ca trece repede timpul mai ales ca experientele se fac cu multa rabdare la cozile pe care le intampini mai oriunde la obiectivele importante turistice din Europa. Asadar ni s-a facut foame si cum timp sa lenevim la un restaurant nu prea mai era am zis sa luam ceva de pe strada. Aici am gasit niste wursti (un fel de cremwusti grosi) cu toping de ceapa caramelizata si un sos foarte delicios din usturoi. Si na, ca trebuie si desert ne-am intins si la ceva gofre belgiene pline de ciocolata, fructe si inghetata. Fiind bune de mancat pe drum am zis sa ne continuam descoperirea orasului. Mergand noi asa printre casute si pe poteci nestiute, ceapa impreuna cu desertul incepe sa lucreze la o “agitatie” nepotrivita momentului in burta mea. Tot cautand o “solutie”, ne-am trezit in parcul, Minnewaterpark.

Parcul Minnewaterpark este renumit datorita lacului de acolo. Minnewater este lacul din centrul parcului si este considerat si Lacul Iubirii. Se zice ca in vremuri de demult, Minna, o frumoasa tanara din Brugge s-a indragostit de Stromberg un baiat obisnuit al locului. Insa, tatal fetei a aranjat o nunta cu cineva pe care il credea mult mai potrivit ei. La aflarea stirei, fata s-a aruncat in lac iar iubitul ei, Stromberg a ingropat trupul neinsufletit gasit pe malurile lacului, sub apa, petleciuind iubirea lor. In realitate este un parc micut dar plin de locuri romantice: un podet pe care daca il treci cu iubita veti ramane impreuna tot restul vietii, cladiri din caramida ascunse printre pomi, stradute pavate si calesti cu birjari imbracati ca pe vechile timpuri. Nu, numai aveam nici o problema si asta datorita acelui gol in stomac pe care il simti inainte sa participi la un eveniment important din viata ta. Parca dadeam al doilea bacalaureat si stiam ca ma indrept spre locul meu din banca unde voi incepe examenul. Si da, tot un fel de bacalaureat pentru ca el se traduce ca “examen de maturitate”, iar pentru mine urmatorul pas asta semnifica.

Era o bancuta solitara, lipita de o casuta imbracata in straie stravechi iar lacul ca un gentleman, le intretinea pe malul lui cu povesti de amor. Un candelabru palpaia timid in dorinta serii de a prelua conducerea zilei si de a aduce orice fapta eroica ale sufletelor curajoase in lumini de basm. Ceata, o prietena curioasa a lacului, venea si ea usor, usor in imprejurimi si asa alba si silentioasa cum e ea, incerca sa traga cu urechea la ce soapte se aud dinspre doi tineri, rataciti si cuibariti in sanul prietenilor sai necuvantatori.

“Vrei sa fi sotia mea?” Toata gasca bancutei buclucase isi adusese cadourile pentru ca aceasta scena sa fie o poveste ca la carte. Tremuratul vocii era data de frigul cetii ce amplifica emotia, stralucirea inelului era scoasa in evidenta de razele aurii ale candelabrului, muzica de fundal o aduceau pasarelele ce cantau pitite in salciile ce imbracau lacul iar banca si casuta sustineau toata sceneta impingandu-i pe cei doi mai aproape unul de celalalt. “Da”, spuse ea rosind usor in obraji si asteptand ca un copil cadoul sarutului ce marca sigiliul promisiunii unui viitor impreuna. Unui viitor alaturi de cel cei ii va face inima sa-i bata mai tare ca ciripitul pasarilor si in bratele caruia se va incalzi pentru totdeauna in cel mai aprig ger. Amandoi au trecut podetul lacului mergand mana de mana spre o gara a vietii de unde vor pleca cu acelasi tren in anii ce vor urma.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *