Pixul si hartia

Trecu’ patru ani de cand am incheiat ultimul an de master si culoarea cernelei de pe mana mea inca nu s-a dus. Fericiti cei ce inca sunt la scoala! Cu clipboardurile sub brat pornesc intr-un mars agale, hotarati sa dea foc la hartie in salile de clasa. Metaforic vorbind, bineinteles! Cei ce inca sunteti la scoala, indiferent ca se numeste gimnaziala, liceu sau facultate stiti despre ce vorbesc. Viteza predarii unor profesori depaseste si cea mai iute mana de cartofor trisor! Ce vremuri, cand incercam sa tin pasul predarii mahmur si profesoara se uita blajin la mine si imi spunea, du-te acasa, nu e nevoie sa dormi la clasa mea, doar e o scoala facultativa.

Stateam si contemplam azi in fata unui magazin de papetarie cum ca pe vremea aceea aveam de toate pe birou, pixuri (care scriau!), creioane, hartie la discretie, caiete de seminar si multe file protectoare. Acum o tastatura si un mouse. Daca vreau sa-mi notez ceva trebuie neaparat sa scriu intr-un fisier text pe desktop sau intr-un notes pe telefon, trista revelatie… Noroc cu tusul la imprimanta ca mai picteaza el din cand in cand cate ceva.

Uneori cand iau pixul si hartia in mana ma gandesc, oare mai stiu sa scriu corect? Si spre rusinea mea, degetele parca isi cauta mai rapid tastatura. Noile tehnologii, nu ai cum sa le ignori. Organizarea mea offline e destul de basic, un carnetel, un pix si cateva markere pentru a-mi mai nota diverse lucruri mai rapid. Ma gandeam si la munca, dar si acolo, cateva zgarciuri pentru legat banii, un pix pentru mazgalit niste abonamente si piesa de rezistenta, un calculator cu Mickie Mouse! And that’s it!

Parca era mai boem cand scriam in oracole, in scrisori de dragoste si le trimiteam in plic, parca era mai incantator sa vezi acel scris de mana special pentru tine, simteai cuvintele altfel.

Vremea s-a schimbat, dar cati dintre noi nu?

featured image flickr

One Response

  1. newparts January 18, 2014

Leave a Reply