O viata de rezerva-Jodi Picoult

Cat de departe poti merge pentru a-ti salva propriul copil?…aceasta este intrebarea ce sta la baza intregului roman. Cand o fetita de doi ani este diagnosticata cu o form? rara de leucemie, singura ei scapare este un transplant cu celule stem de la un donator alogen, adica un donator perfect potrivit din punct de vedere genetic.

Parintii apeleaz? la ajutorul doctorilor pentru a selecta embrionul care se potriveste perfect si astfel se na?te Anna, sora venita pe lume din disperarea parintilor de a-si salva copilul aflat pe moarte.

Este o carte impresionanta in care problema fetei bolnave este vazuta din prisma celorlalti membrii ai familiei. Fiecare este afectat intr-un anumit fel de ceea ce se intampla. M-a impresionat modul in care o tratau pe Anna, asemenea unei donatoare de organe pentru fetita bolnava. Parintii au uitat ca are propria sa personalitate, ca este diferita si nu este un simplu obiect sau un simplu trup folosit doar drept donator de organe, fara suflet si gandire proprie. In incercarea de a o salva pe Kate parintii uita de individualitatea celorlalti copii: Anna si Jesse. Anna chiar traieste o viata de rezerva fiind rezerva sorei sale si obligata sa treaca prin operatiile si chinurile la care este supusa Kate, desi este perfect sanatoasa.

Au dreptul parintii sa trateze un copil sanatos ca pe unul bolnav? Sa-l tina mereu in spital (pentru a fi oricand la indemana sa doneze), sa-l supuna la diferite proceduri invazive ?i sa-l impiedice sa aiba o dezvoltare normala? Este sora obligata moral sa doneze?

Se poate lua un rinichi unui copil de 13 ani sub amenin?area ca refuzul sau ii va omori sora?

Cine hotareste? Cine isi doreste mai mult sa lupte: mama, care nu vrea sa-si piarda fiica sau copilul bolnav de leucemie? A cui este pana la urma lupta cu via?a?

Romanul lui Picoult ridica toate aceste intrebari dar nu ofera si raspunsurile. Ele apartin fiecarui om în parte, fiecarui caz. Picoult ofera un deznodamant, dar nu un raspuns. Intrebarile raman pentru noi, sa ne gândim la ele si sa le intelegem.

Cartea ne ajuta sa pricepem gandurile fiecarui personaj, sa ne punem in locul lor, sa le simtim trairile si sa  gandim ce am face in locul lor… oare TU ce ai face? Ai accepta sa duci “Viata de rezerva” a Annei? sau ai lupta pentru propria ta existenta? Ai accepta sa fii vazut doar drept un donator de organe? sau te-ai simti folosit?

Este o carte in care emotiile sunt pe primul plan, o carte speciala in care poti simti fiecare sentiment al personajelor traind povestea alaturi de ei.

 

Leave a Reply