Mugure de primavara

Ma plimbam azi pe afara si simteam cand treceam pe sub fiecare pom inmugurit si inflorit cum primavara a dat viata naturii. Am vazut culoare si am mirosit parfum. Ridic privirea si vad un cer albastru caruia in ultimele luni ii cam uitasem nuanta. Cu capul in nori am fost readus pe pamant de o minge buclucasa care parasise terenul de joaca a unor prichindei. Nu am simulat fault si nici nu m-am rastit la ei ca mosii aia iritati pe care nici soarele nu are voie sa-i atinga. Am dat si eu un sut in minge si deodata aud o voce.

Bobi hai ma vi odata pe teren?! Era Cosmin care ma striga sa vin sa intregim echipa la fotbal. Eram in parculetul orasului intr-o zona unde cativa copaci s-au imprastiat perfect pentru a desena pe pamant un teren de fotbal. Aveam 10 ani si faceam parte dintr-o gasca a cartierului care ne duelam cu mingea la picior cu alti pitici din alte zone ale orasului. Nu am fost stralucit la fotbal asa ca baietii ma puneau de cele mai multe ori in poarta. Dar nu ma suparam, eram cu ei si ne chinuiam sa fim vedetele orasului, sa fim cei mai buni. Chiar daca pierdeam, ramaneam impreauna si tot ajungeam sa ne jucam meseriile in fata blocului pana noaptea tarziu cand un parinte suparat ca a doua zi incepem scoala, iese si ne sparge gasca.

Cred ca pe vremea aceea fiecare dintre noi ne-am vazut, visat sau crezut vedete. Unii eram staruri la desenat, altii la modelat plastilina, unii la cantat si de ce nu eram atat de fericiti cand castigam la un joc afara de topaiam ca Bug Bunny. Imi aduc aminte cat ditamai fericirea era pe mine cand reuseam sa marchez un gol in pauza scolii. Pai alergam pe tot terenul scolii cu mainile intinse si cu un ditamai zambetul pe fata iar colegii mei ma alergau si ei sa ma felicite. Fiecare sansa de a fi cineva intre prietenii mei ma motiva sa invat, sa ma dezvolt ca un om competitiv si dornic sa evoluez.

Apoi am facut legatura dintre mugurii primaverii si copii. Un mugure se naste cand da caldura, este la inceput ceva mic, verde, mai apoi se face putin mai mare si prinde culoare, alb, roz, rosu dupa fiecare soi de pom. Acest boboc de floare se deschide si sta pe crenguta pomului pana devine un sambure ca mai apoi un fruct. Insa, acest fruct va deveni unul bun si gustos doar daca in viata lui de mugure un gradinar priceput reuseste sa ingrijeasca pomul corespunzator. Acest gradinar trebuie sa ia seama de viata mugurilor din pomii sai cu perceptia ca acestia sunt vedetele livezii sale. Daca este neglijat mugurele, fructul va ajunge sa fie stricat, mancat de daunatori sau fara gust si deformat. Asa si copiii, daca nu ai grija de ei cand sunt mici or sa ajunga mari, fructe stricate. Daca ii faci superstarul vietii tale si le oferi cele mai de seama invataturi acestia vor devenii vedetele pepinierii tale.

Cris-Tim pe langa poze cu mezeluri de iti fac stomacul sa ghiortaie, au reusit sa inlemneasca o campanie mult prea minunata pentru primavara. Probabil mai tineti minte faza cu salamul sasssesssc… Fetita cu pricina a devenit mare si le trebuie o noua vedeta pitica, frumusica si ssasssaita. 🙂  Daca esti un parinte care are un copil intre 3 si 7 ani, filmeaza-ti mandria spunand cat mai haios si pufos, salam sasesc, (cu multi de s daca se poate) si gandeste-te la un raspuns de mare om la intrebarea “Daca ai fi tu mama mea si eu copilul, ce m-ai pune sa fac?” (sa taci din gura cand plangi ca nu-ti iau jucaria dorita 😀 ) . Timp este pana pe 13 aprilie, asa ca eliberati memoria din smartphone si faceti un filmulet supercool care sa-l upload-ati aici:  www.superstar.cristim.ro. Ca sa va reimprospatez memoria v-am pus si o parte din vechea reclama:

Dar sa stiti ca si eu am facut vedete cativa copii!!!

Acum doi ani de 1 Iunie alaturi de un bun prieten de al meu am vrut sa facem fericiti copiii de la o gradinita din orasul nostru. Ne-am dus sa schimbam cateva ciocolati pe zambete. Mai jos aveti motivatia (o parte din articolul original) dar si filmuletul creatie proprie.

“Eu si un bun prieten am decis sa nu mai stam degeaba si sa facem ceva bun pentru lumea asta. Asa ca ne-am pus cateva intrebari ce ne-au ajutat sa ne raspundem la dilema.

Ce ne face sa zambim cand suntem tristi?
Ce ne face sa muncim pe rupte dar totusi sa spunem ca s-a meritat?
Ce ne face sa ne unim cand ne este greu?
Ce ne face sa fim mandri de noi?
Ce ne face sa redescoperim speranta pierduta?
Ce ne face sa vrem sa traim?

Si raspunsul a venit… Un Zambet De Copil!

Zambetele copiiilor din jurul nostru sunt picaturile de fericire care indulcesc acest amar de sirop numit viata. Melancolia nu-si are rostul dar sa recunostem ca singurele motive pentru care mai radem si nu am pierdut speranta in momentele grele sunt zambetele copiiilor nostri, pentru care muncim, ne straduim, ne sacrificam si ne-am da chiar si viata pentru a-i vedea fericiti.

Ei sunt viitorul. Noi suntem prezentul. De aceea trebuie sa acceptam si sa ne asumam lupta dintre binele si raul lumii acesteia. Trebuie sa netezim gropile si sa aplanam razboaiele pentru ca ei sa poata planta fericire si pace.”

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.