A fi pe scena

Titlul inseamna “a trai”. A fi pe scena inseamna a da viata cuiva. Indiferent ca esti tu personajul, indiferent ca ai inviat un altul dintr-o carte, in fata noastra mereu apare un actor. Iar acest actor isi traieste momentul, secunda, viata si mai presus de toate in jurul lui noi suntem personaje secundare care ii influentam rolul si il facem sa-si scrie capitole in actele anilor ce urmeaza. Indiferent ca sunt comedii, drame, capitole de actiune si suspans nimic nu-i poate opri prestatia.

In teatrul cu papusi  in marime naturala, personajele prind viata atata timp cat noi le manam de la spate. Dumnezeul lor este regizorul iar soarta le este dictata de scenarist. Nu-i asa ca uneori ne simtim la fel? Incercam sa ne schimbam soarta dar parca ceva, ne indeamna sa spunem alte lucruri si oricat ai vrea sa schimbi tu, alte evenimente care nu tin de tine te duc spre inevitabilul nedorit.

Lasand in urma cuvintele metaforice ale vietii ca o scena de teatru, ma indrept spre adevarata lume a actorilor. Oameni care isi petrec ani buni din viata incercand sa invete cum sa performeze perfect. Cum sa traiasca intensul actiunii ca la carte, cum sa prezinte lumii intregi prin maiestria cuvintelor deznodaminte triste, fericite sau surprinzatoare. Isi tocesc mintea scrijelind cu interpretari de aur adevarate epopee pe tabla timpului teatral. Ar trebui teatrul sa fie un templu in care sa aducem ofrande tuturor actorilor, mici sau mari, vi sau morti pentru toate orele nedormite in care au stat sa repete sute de scenarii. Poezii, cantece, basme, nuvele si alte povestiri jucate cu entuziasm special pentru a castiga iubirea inimilor noastre.

Unii dintre noi ne intrebam daca putem sa fim si noi asemeni lor. Putem daca avem curaj. Eu am curaj.

featured image de aici

Leave a Reply