Despre RoboMe

De fiecare data cand ma gandesc la tehnologie, imi vin in minte bunicii mei. De fiecare data imi imaginez ce simte bunica mea la 83 de ani care a prins al doilea razboi mondial. Imi imaginez exact viata ei ca in Morometii, pentru ca ea este unul dintre romanii care a trait la tara, ca niste tarani veritabili fara virusul oraselor.

De fapt ce vreau sa spun e ca, mamaia cand era tanara singura tehnologie care o avea era natura! Ea stia sa iti creasca un animal, sa-ti impleteasca zeci de busi si veste, sa utilizeze sapa si grebla cum nici in heiday sau farmville n-ai putea tu vreodata sa o faci!

Si acum, imagineaza-ti: ma duc la bunica si ii dau telefonul “Mamaie foloseste multitouch-ul si da matale zoom pe poza cu nepotica in ea!” Recunosc! I-am luat un telefon mobil, foarte simplist, cu butoane ca sa renunte la fix. A renuntat la fix si a inceput sa vorbeasca la “cutiuta” (asa ii zice ea).

Cat despre mine, socul tehnologiei m-a lovit cand am avut primul walkman. Nu era pentru ca ma minuna cum canta in casti Genius, 3SE sau altii, ci ca atunci cand s-a stricat mi-am bagat surubelnita in el si m-au lovit cateva arcuri in fata cand am deschis carcasa! Atunci am vazut si am atins o bucatica de tehnologie, o placa verde cu circuite pe ea impanzite de tranzistori, transformatori, rezistente si tot ce exista pe placile electronice. De fapt, cam asta inseamna tehnologia, materiale avansate folosite pentru a construi acele placi in ideea de a concentra cat mai multe circuite electrice purtatoare de informatii pe o unitate de masura cat mai mica. Am pus punctul pe i, doar sunt fizician!

Lasand partea plictisitoare si urata a tehnicii si ne intoarcem la cea distractiva, a folosirii tehnologiei in viata de zi cu zi.

Pentru ca ea a evoluat:  am adormit pe sunetul radioului rusesc din casa bunicilor, m-am delectat cu povestile copilariei prin diafilme, am vazut alb-negru strumfii, m-am jucat cu masinute si elicoptere delighidate, am vazut rambo la video, am ars vreo doua console terminator in vacantele de vara, am alergat minute intregi prin casa dupa ce reusisem sa inscriu un gol in fifa ’99, mi-a batut inima ca un nebun la primul sms de dragoste si m-am bucurat mereu ca am reusit sa vad si sa revad albume intregi de poze.

A fi inconjurat de tehnologie nu este un lucru rau, este rau ca am ajuns sa fim dependenti de ea.  Insa noi nu suntem amish people si imbratisam noul. Mi se pare normal si natural ca interactiunea dintre oameni sa fie din ce in ce mai usor de realizat indiferent de distante, cheia omenirii sta in comunicare. Iar uneltele moderne de comunicare ne permit sa trimitem informatii peste oceane si continente cu viteza luminii. Atata timp cat hi-tech-u (asa cum articolele de pe digipedia insinueaza) exista pentru a imbunatatii viata eu sunt pentru a merge mai departe si mai departe pana reusim sa ne teleportam in patul iubitei si de la 100 de km distanta! A, si sper ca pana ajung eu la 50 de ani sa se descopere si leacul pentru gena imbatranirii!

The downside cum ar zice americanu sau britanicul (ca astia sunt mai sceptici), il reprezinta pericolul pierderii constiintei umane. Cu cat imbratisam mai mult tehnologia, cu atat ne transformam in robotei care in loc sa foloseasca mana ca sa duca hrana la gura o sa foloseasca o comanda vocala. O sa fim impanziti de senzori, miscarile noastre or sa fie dictate de inteligenta artificiala (gps-ul o face deja!), sanatatea o sa fie in “maini” cibernetice iar mintea noastra o sa trebuiasca sa gaseasca echilibrul perfect intre lumea reala si cea virtuala.

La final este un trailer din filmul Transcendence care parca ne avertizeaza pentru viitor sa fim atenti sa nu ne scape de sub control toata joaca de-a roboteii.

 

 

 

featured image from here

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.